July 16, 2020 10:25 PM
(Al doilea după nimeni)
O astfel de prezență, stranie, aparent inaccesibilă, se tatonează într-o primă fază la câte-o bârfă, la o bere, dar doar din vulgara perspectivă a aparențelor. Da, Eduard Trifa e fără nicio exagerare un tânăr frumos, ceea ce se cheamă un bărbat bine. Dar Edi este, în primul rând, un foarte bun actor. El arde fără rest, cum ar spune una dintre fostele mele profesoare din facultate (Miruna Runcan). Versatilitatea sa îl recomandă ca partener de nădejde într-ale descoperirilor scenice. Se poate afirma că e IT BOY-ul momentului, iar Teatrul Odeon a avut intuiția de a pune mâna pe ceva rar, ceea ce îl și obligă pe tânărul actor la standarde înalte de performanță.
Eduard Trifa are, evident, demonii săi, așa cum îi șade bine unui bun artist, dar fiind un profesionist, se revelează pe sine ca ființă solară în repetiții. Primește feedback-ul întotdeauna ca pe un feedforward și propune cu sârg, fără a se ascunde în spatele unor jumătăți de măsură. Nu gândește și nici nu acționează meschin. Poate cel mai izbutit rol dintr-unul dintre spectacolele mele - Medeea sa masculin-feminină și feminin-masculină, subtilă și îngrozitoare, geloasă și îndurerată deopotrivă, pe marginea unor grozave prăpăstii, e și rolul care l-a adus în atenția celor din București. A fost, pesemne, fulgul în jurul căruia a început să se coaguleze un bulgăre de atenție pe care nimeni nu l-a mai putut ignora.
Partener atent, fin interpret, actor cu un umor subtil, captivant prin propunerile sale de construcție, Edi se înfiripă subtil și definitiv în imaginarul creativ al celor care lucrează cu el. Te convertește. El e pentru mine actorul total, un exemplu pe care semi-conștient îl caut și în alții, asta pentru că fenomenul teatrului nu l-a pervertit. Edi trăiește frumos și dincolo de teatru și bine face. Necuminte pe scenă, un histrion per se, nu se dovedește excesiv bovaric în viața de zi cu zi. Se încarcă trăind, iar prin fina sa știință scenică descarcă cele trăite în felurite chipuri conforme cu viziunile cărora le ajută întruparea.
Cum nu cred în accidente, ci doar în întâlniri, am certitudinea că Eduard Trifa mi-a definit descoperirile ultimilor ani și bucuria de a crede că e doar începutul unei colaborări artistice la multe alte proiecte viitoare.
Toate astea fiindcă Eduard Trifa are vocația prieteniei.
2022-2023
Bosnia — patrie fictivă: Un muzeu al războiului. Acel război, acele gesturi, aceste vieți. Genealogii tragice. Mitologii naționale. Complexe de superioritate. Mecanisme de apărare.
Bosnia — patrie afectivă: Împotriva realismului. Dacă suntem pietre, măcar să spargem ceva. Între frați. Înainte și după. Bombe neexplodate. Vindecare. Grădini ascunse.
Bosnia— patrie subiectivă: Once upon a time in Yugoslavia. Lumina s-a stins singură pentru totdeauna. De parcă am fi fost fericiți. Noi n-avem altă casă. Persoana I plural.
2017-2022
Într-o permanentă fugă, protagonistul glisează cu mult umor printre obiceiuri casnice, voyeurism, job într-o corporație, relații colegiale bizare, un libido exacerbat și o fascinație ierarhică soră cu patologia. Deși pare o alergare zilnică, INDIVIDUAL COMPUS este un sprint final. O răsturnare a stupului, din care analizăm doar o albină.
2016
Într-un viitor apropiat, o societate distopică provoacă desfășurarea dicteului angoasant al protagonistului, conturând o destăinuire testamentară. Aici, oamenii au aproape totul, dar viața are o durată prestabilită. Încolțit de moarte, tatăl simte că i-au mai rămas atâtea de făcut înaintea morții ceremonios organizate de această societate. Receptorii dramei sunt mama și fiul. Femeia/ Mama protestează original la adresa ordinii sociale, îndepărtându-se de lume,